La început a fost rîvna cea bunã de a
aduce la Ortodoxie oile ce lepãdaserã turma. Apoi a fost
ca un joc în care oricine avea dreptate. Acum este politicã
"de sus".
Multi se întreabã ce este rãu în
unirea cu catolicii. De 2000 ani Biserica Ortodoxã este si Catolicã
(adicã universalã, soborniceascã) si niciodatã
nu a suferit despãrtire sau neîmplinire, pentru cã
Ortodoxia este Biserica. Schisma de la 1054 nu a rupt catolicitatea din
Ortodoxie ci Apusul s-a rupt de Bisericã si s-a facut pe sine
si de la sine bisericã.
Apusul catolic nu este Bisericã, nu au harul Duhului Sfînt
pentru cã L-au hulit în Filioque , nu au taine nici preotie
pentru cã au fost dati anatemei, nu au sfinti nici moaste pentru
cã au încãlcat predaniile lor.
Rugãciunile
în comun si "Sãptãmîna de rugãciune ecumenicã"
sunt o încãlcare a Sfintelor Canoane ale Sfintilor Pãrinti
si atrag Biserica si credinciosii într-o mascaradã ce pregãteste
Marea Trãdare. Deja "alesii" cer unire, ceea ce înseamnã
cã manipularea de la nivel prea-înalt a dat roade si cã
în constiinta neamului a intrat si roade viermele apostaziei.
Acum Apusul cere
unitate, adicã "revenirea" ortodocsilor la cele ale papismului,
dar pentru cei creduli, orbi si învîrtosati chemarea este o
înselare masonicã ce îndeamnã spre cele ale sinelui
si a "drepturilor" umanitãtii apostate.
Considerãm toate aceste întruniri inter-religioase
si apropieri liturgice ca o mergere pe marginea unei prãpãstii.
Cãderea în apostazie va veni atunci cînd Sinodul Român
va recunoaste Catolicismul drept Bisericã (egalã în drepturi
si împãrtãsind aceleasi taine si dogme) si va semna
Tratatul de Unire cu Apusul. Atunci adevãrata Bisericã va trebui
sã facã ce a fãcut si în timpul Sf. Maxim Mãrturisitorul,
Sf. Fotie al Constantinopolului, Sf. Marcu Eugenicul, Sf. Visarion si Sofronie:
sã liturghiseascã tainic în catacombe si sã propovãduiascã
deschis neamului adevãrata credintã.
